Transferându-mă de la un liceu la altul…

“Gicu, cum ai reușit să te transferi de la Spiru?” E una din întrebările care le-am auzit cel mai des în ultimul an. Aparent, nu e mare lucru să te transferi de la o școală la alta, e doar o formalitate neghioabă însoțită de niște cerințe și hârțăgăraie. Dar nu e chiar așa oameni buni, când vine vorba de Colegiul Național de Informatică ”Spiru Haret” din Suceava, nu e așa când vine vorba de domnul Virginel.

Continuare

Povestea mea a constat în felul următor. Și în situația mea inițială sunt mult de vârsta mea. După ce am terminat gimnaziul în Republica Moldova, Bălți, am decis să pășesc pe o nouă treaptă a vieții mele. ”Studii în străinătate” – să absolve liceu în România. Suceava era ținta mea principală. După ce am studiat ofertele de școlarizare, foarte obiectiv, am ajuns la concluzia că Colegiul Național de Informatică ”Spiru Haret” mi se potrivește cel mai bine. În oferta de școlarizare era menționată formarea unei clase de programare web. Perfect, pentru că exact asta voiam să fac. Pentru asta plecam de acasă. Totul bine și frumos, am mers la admitere, am fost admis, toate bune și frumoase.

Am venit în prima zi de școală. ”Evenimentul” s-a petrecut în curtea școlii. Ok, prima impresie a fost: ”Ce naiba se întâmplă aici?” Dezorganizare. Sunetul se auzea ca dintr-o surdină, nu puteam descifra cuvintele domnului Virginel. Eh, ce să-I faci, când ”nu ai bani” să investești într-un sistem minim audio. Apoi, slujba de ”inițiere” cred că a durat mai mult decât discursul domnului Virginel. Asta mi s-a părut extreme de dubios. Senzația asta a continuat atunci când am văzut că în sălile de clasă stau câte o cruce și 2 icoane. Consider că astfel de obiecte nu au ce căuta într-o instituție laică, dar asta e altă poveste. Am zis, hai să încerc, să mă adaptez.

Unul din motivele pentru care am plecat din Republica Moldova a fost sistemul de învățământ. În fostul liceu, elevul era un nimeni, când era vorba de exprimarea propriei opinii. Se încerca reducerea la tăcere, trebuia să faci parte din masă, să nu te deosebești. Doar să înveți ceea ce ți se predă, memorează tot ce poți și nu poți. Lasă-ți conștiința acasă, școala are nevoie doar de creierul tău, ceva de genul. Am sperat, că venind în România, lucrurile o să fie măcar puțin diferite. Eh, sunt mai diferite ca în Basarabia, dar nu la Colegiul Național de Informatică ”Spiru Haret”.

S-au adunat atât de multe într-un an și jumătate de Spiru Haret, încât am să mă rezum doar la o înșiruire de concluzii. Instigare la ură, discriminare, batjocoră, amenințări, cenzură, manipulare, lipsă de transparență și multe altele. Cam în asta a constat în mare parte experiența mea la Colegiul Național de Informatică ”Spiru Haret”. Iar pentru cei care o să zică că exagerez, să știți că am avut și multe momente frumoase, am cunoscut oameni chiar frumoși și îi mulțumesc universului pentru asta. Dar proporția e mult prea mica.

Aș putea spune foarte multe în legătură cu experiența mea la Colegiul Național de Informatică ”Spiru Haret”, dar am să mă rezum în ai ajuta măcar un pic pe cei care vor să se transfere de la școala asta. Luptați oameni buni! Mie mi-a fost refuzată cererea de transfer de două ori. A trebui să sun la Ministerul Învățământului, să merg la Inspectoratul Școlar, să dau telefoane, să mișc din coate. Vă dați seama, nimeni nu te prea bagă în seamă nici la Inspectorat, nici în altă parte. Dar asta-i partea a doua. Pur și simplu nu renunțați. E dreptul vostru, învățați să vi-l exercitați, să primiți ceea ce e al vostru. Omul trebuie bătut la cap ca să înțeleagă că voi chiar vreți să plecați, iar dacă o să rămâneți, nu o se termine prea frumos. Și vă rog, nu faceți asta prin huliganisme și amenințări. E inutil să mergi împotriva dușmanului tău cu aceleași arme. Fiți cât mai democratici, cât mai creativi, transparenți în ideile voastre. Mergeți la el în ”colivie”, vorbiți cât mai direct, cât mai răspicat, și nu doar voi, toată familia voastră, de preferat și animalele de companie. Exagerez? Nu, nici pe departe, la câte mi s-au întâmplat în școala aia.

Dacă vi se pare prea abstract ce am scris mai sus, dați-mi un mesaj, și o să vă ajut cum pot. E mult mai ușor să treci prin toate astea când ești inspirat de exemplul celor care au reușit. Fiți cumpătați, și înțelegeți oamenii mai triști ca noi!

P.S pentru domnul Virginel și nu doar: „Cu copiii, nu e ca în politică.”

Write a Reply or Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *